MESTERI POPULARI

In comuna sunt doi mesteri populari si un pictor:

• Sicoe Elena – 45 de ani, Luncoiu de Jos, Valea Lunga. Sculptura în lemn si pictura. Absolventa a Scolii populare de arta din Deva – sectia sculptura la clasa profesor – Mircea Lac. Lucreaza în tempera, ulei si grafica.

PORTUL POPULAR

Comuna Luncoiu de Jos face parte din zona etno-folclorica a Tarii Zarandului , care cuprinde bazinul Crisului Alb, de la izvoare pâna spre Halmagiu si Gurahont. Alaturi de caracteristicile specifice acestei zone, portul popular a suferit si unele influente din zonele învecinate. Tara Motilor, Muntii Metaliferi si Câmpia Aradului.
Astazi, costumele populare mai pot fi admirate cu ocazia unor sarbatori locale, în special la tinerii dansatori din cadrul caminelor culturale si foarte rar la oamenii mai în vârsta.

• COSTUMUL POPULAR FEMEIESC
Pe cap femeile purtau un batic sau basma „ ciscaneu” de culoare rosie cu flori de catre femeile tinere si de culoare neagra cu ciucuri de cele batrâne.
Camasa era scurta, pâna la brâu si era tesuta din pânza alba, la început din cânepa apoi din cânepa si bumbac si mai târziu din bumbac. Mâneca pleca la unele modele de la gât, iar la altele de la umar. Camasa era încretita la gât cu un model numit bureti sau guler si se încheia fie în spate, fie în fata, cu „cheotoare”. Camasa era ornamentata cu motive geometrice si florale la guler, pe piept , pe umeri si la mâneci. Mânecile erau lungi si largi, iar la încheietura mâinii se strângea cu primura.(panglica ) rosie sau roz, iar pe margini era „cipta” din fir de cânepa sau bumbac. Poalele erau din aceeasi pânza alba si aveau anumite modele, taieturi si salbanasi. O poala se facea din trei-patru lati de pânza, în talie se „încretea” si se prindea cu „pumnareaua”, iar în partea de jos, pe margine se termina cu „cipta”.
Peste camasa se purta un pieptar ( laibar) de culoare vânata din postav. La mijloc, femeile se încingeau cu un brâu tesut în razboi si chiar tricolorul românesc.
În fata si în spate se purtau doua catrinte, cea din spate era mai îngusta, tesuta în razboi si cu dungi orizontale, iar cea din fata numita si cârpa era mai lata, tesuta tot în razboi, cu alesaturi. Fetele si femeile tinere purtau culori deschise în care predomina rosul, iar cele batrâne cârpe de culoare neagra.

• COSTUMUL BARBATESC
Barbatii purtau pe cap palarie (colop), iar iarna caciula neagra din piele de miel. Camasa era din pânza alba de cânepa sau bumbac, tesuta în razboi si era lunga pâna peste pantaloni. Era croita de la umar si se termina la mâna cu „ pumnar” mâneca fiind încretita si la umar. Gulerul camasii era îngust. Camasile foarte vechi erau cusute cu dungulite, în ochiuri pentru ca mai apoi sa apara cusaturi pe piept, umeri si la mâneci. În partea de jos, camasa se termina cu cipca. De remarcat ca pe piept si la mâneci erau pusi nasturi colorati. La mijloc barbatii se încingeau cu o curea lata din piele. Peste camasa purtau un laibar din postav, iar iarna laibarul era din lâna.
Pantalonii sau cioarecii erau din pânza de cânepa sau bumbac vara si din lâna iarna. Atât femeile cât si barbatii purtau odinioara în picioare opinci. ( din piele de porc sau vita, încretite cu gurgui ), pentru ca mai apoi sa apara moda bocancilor si a pantofilor.

ARHITECTURA LOCALA

Arhitectura veche era cea comuna Muntilor Apuseni, materialul dominant fiind lemnul. Bârnele constructiei erau dispuse în cununi orizontale, îmbinate la capete în cheoturi , asezate pe fundatii de piatra .Acoperisul era înalt, initial din paie, iar apoi din sindrila. Casa a evoluat de la cea monocelulara la casa cu camara, urmata de casa cu doua camere – casa de locuit casa frumoasa. Atât casa cu camara cât si cea cu doua camere au pivnita la subsol si nelipsitul târnat cu stâlpi si chiar arcade. Casele mai noi au chiar etaj, au mai multe camere, iar ca materiale de constructie sunt folosite caramida si produsele prefabricare , pentru acoperis tigla si tabla fiind predominante. O remarca speciala merita foisorul cu acoperis în doua ape „filigorea” în denumirea locala.
Ca tipologie, satul traditional era de tip risipit, format din mai multe crânguri.